Manifest

Pe măsura trecerii timpului, mașinile devin tot mai tehnologizate și implicit cultul automobilului va dispărea. În timp ce unele țări civilizate aruncă benzină și suflă din răsputeri peste cărbunii încinși ai culturii automobilistice, în țara noastră totul se rezumă la scânteirile din privirile unor pasionați trecuți de prima tinerețe. Este păcat.

Lumea auto a fost dintotdeauna extrem de fascinantă, dar odată cu trecerea timpului respectul pentru aceasta și pentru automobil în general s-a transformat în cenușă. Judecata mașinilor nu se mai face după aspectul și personalitatea caroseriei, sau după istoria din spatele emblemei de pe capotă, ci după expresii lingvistice primitive : 'cât bagă maxim frate?', 'în cât timp ia suta?', 'cât de șmecher ești când cobori din ea?', 'f**i cu mașina asta de-ți rupi șoldurile' și multe altele. Valorile automobilistice, precum și cele umane, au tendința de a pierde teren precum leul în fața monedei europene. Poate de aceea țara noastră are o cultură automobilistică sublimă, dar inexistentă.

În timp ce suntem ocupați să ne cumpărăm BMW-uri X6 și Range Rover-uri pentru a ne plimba fițele prin oraș, în timp ce cumpărăm Ferrari, Lamborghini și Rolls-Royce pentru a etala statutul social și nu pentru bucuria de a conduce, mașini excepționale se pierd în fumul creat de scârțâitul roților la semafor sau de ambreiajele coapte în blocaje interminabile.


Dacă întrebi un adolescent de pe stradă despre un BMW M3 sau M5, îți va vorbi cu o convingere copleșitoare despre putere, manevrabilitate și caracter până îți vor sângera timpanele. Dacă îl intrebi despre un M3 E30, l-ai închis complet; fazan. Va scoate îndată din buzunar telefonul mobil cu diagonala mai mare decât diametrul roților unei Dacii 1100 și se va lămuri la primul 'Enter' în Google. După care iar îți va vorbi despre putere, manevrabilitate și caracter. Complet orbește!

Blocajul mental va veni pentru el în momentul în care aduci în discuție modele uitate în paginile istoriei automobilismului datorită unor strategii greșite de marketing sau pur și simplu din cauza rău-voinței umane. Întreabă-l despre Lancia Delta Integrale. Îi remarci fără probleme privirea goală și te întristezi. La auzul acestui nume, în fața ochilor săi ar trebui să ruleze nesfârșite imagini și filmulețe din Campionatul Mondial de Raliuri, acolo unde Delta Integrale a fost multiplă campioană la constructori. În ochii lui ar trebui să ruleze poveștile unor piloți precum Didier Auriol, Carlos Sainz, Markku Alen sau Juha Kankkunen. Pentru că Delta, care nu și-a creat renumele promovând șmecheria sau statutul social, ci înghițind sute de mii de kilometri de probe speciale ca un Cronos flămând, s-a pierdut în negura timpului, printre embleme în formă de stea sau cerculețe.

Imaginați-vă la ce se vor raporta nepoții noștri când vor judeca mașinile viitorului, dacă tinerii din ziua de astăzi au devenit atât de ignoranți. Se autodeclară pasionați auto, doar fiindcă au două-trei boabe de cunoștințe despre mărcile cu adevarat mari, care sunt promovate intens. În acest ritm, în viitor nu va mai exista loc pentru multe bijuterii inginerești. Acestea vor rămâne acoperite de praf în depozitele producătorilor de automobile sau în colecțiile bine ascunse ale milionarilor excentrici. Și vor fi uitate. Complet.

Pentru a împiedica acest lucru, trebuie să acționăm. Metodele prin cate putem face acest lucru sunt destul de limitate. Cele mai potrivite organizații care pot reînvia spiritul mașinilor de legendă sunt fără îndoială publicațiile și site-urile specializate. Din păcate, nimeni nu mai cumpără o revistă auto în ziua de azi. Iar site-urile, în goana lor oarbă după click-uri și rapoarte de trafic, uită de pasiune și se limitează la grotescul de zi cu zi. De ce să cauți două zile povestea din spatele Lanciei Stratos, când poți face foarte ușor un articol 'senzațional' despre câtă adrenalină simți la volanul unui M5 sau cât de privilegiat te simți conducând un Mercedes-Benz. Ca să nu mai vorbesc despre aerele de regalitate și imperialism emanate de un Bentley sau Rolls-Royce.

Restul măsurilor ce trebuiesc luate țin în totalitate de spiritul civic sau pur și simplu de pasiunea pentru automobil. Pentru a revigora parcul auto național, Statul a promovat intens în ultimii ani programul Rabla. Total dezinteresați de 'bucațile de fier' date în schimbul unor cupoane, mai-marii programului au casat zeci de mașini care în alte părți ale globului valorează mici averi. Astfel au dispărut de pe străzi 'epavele' conform lor, sau minunate bijuterii 'binecuvântate' cu proprietari neglijenți, indiferenți si proști. Programul Rabla încă se mai derulează, așa că nu este prea târziu să punem la conducerea lui și câțiva oameni care chiar își bat capul și care au curajul necesar pentru a salva o mașină clasică din ghearele unui compactor. Sunt câteva ateliere auto în țara noastră care pot readuce aceste mașini la gloria lor de altă dată. Să le dam de lucru!


O alta idee pe care am avut-o în timp ce discutam cu prietenii mei a fost aceea a unui muzeu auto. Da, în România. Sunt convins că proiectul necesită o grămăjoară serioasă de bani și că pasionații 'cu buzunar flaușat' care ar accepta măcar să arunce un ochi peste acest proiect pot fi numărați pe degetele unui tâmplar nepriceput. Cu toate acestea, ideea aceasta rămâne utopia mea, Everestul împlinirii automobilistice.

Sunt convins că încă se mai găsesc pe străzile României suficiente mașini remarcabile care îndură cu calm tortura ruginei. Doar în București am văzut cel putin 25-30 de mașini din diferite perioade, cu povești diferite, dar extraordinar de interesante, care așteaptă cuminți să fie atinse de bagheta unui posesor afectuos. Cine știe câte alte zeci, poate chiar sute stau ascunse în garaje sau hale abandonate? Da, există și-n Romania 'Barn found'! Singura problemă este că nimeni nu caută.


Pentru muzeul meu am gândit chiar și un nume, care să reprezinte în totalitate filosofia ce sper să-i devină într-o bună zi și temelie : Full Experience Mobile Museum. Cum traducem asta?

Foarte simplu. Mașinile nu au fost gândite să stea expuse în Luvru precum tablourile lui daVinci, ci scopul lor este să provoace șoferului sentimente și senzații noi, nemaiîntâlnite. Tocmai de aceea, sper ca toate mașinile din acest muzeu să fie în stare perfectă de funcționare, gata oricând să iasă pe stradă sau pe circuit.

Astfel, muzeul va putea fi vizitat ca orice alt muzeu, singura diferență fiind că dacă ți-ai dorit dintotdeauna să conduci una din mașini dar n-ai avut banii să ți-o permiți, o poți închiria pentru o plimbare, sau pentru câteva ture de circuit. În plus, fiecare zi va fi dedicată unui anumit model, în incinta muzeului rulând documentare sau materiale multimedia. Astfel, povestea din spatele mașinii se va face auzită.

M-am gândit de asemenea să existe și evenimente de o amploare mai mare decât închirierea zilnică a unui anumit model. Spre exemplu, presupunând că până voi reuși eu să pun pe picioare muzeul vom avea în țărișoara noastră un circuit mai de Doamne-ajută, se vor organiza track-days cu mașinile din muzeu.

Un alt eveniment care ar putea aduce pasionații mai aproape, pentru a-și împărtăși pasiunile și aventurile auto ar putea fi parcurgerea unui traseu cu mașinile muzeului (pentru cei care vor să închirieze) dar și pentru pasionații sau colecționarii ce vin cu propriile bijuterii. Un eveniment tip Gumball 3000 ar putea fi un adevărat hit în țara noastră. Slavă Domnului, șosele și peisaje avem suficiente, așa că singura problemă pe care o vom avea va fi organizarea. Cum ar suna în România un astfel de eveniment, la care să participe mașinile muzeului, închiriate doritorilor pe durata acestuia? Deja am în cap și traseul : București - Defileul Dunării - Transalpina - Transfăgărășan - Valea Prahovei (+Transbucegi) - București. Sună bine, nu-i așa? Mai ales dacă ai reușit să-ți adjudeci pentru eveniment un M3 E30 sau un Audi V8 quattro.

Mai sunt multe detalii de pus la punct, dar ați prins ideea de bază. Încă nu este prea târziu să tragem din groapă multe automobile remarcabile, care riscă să fie acoperite de ignoranța și pământul aruncat de șoferii moderni, lipsiți de cultul automobilului. Haideți să facem asta! Revoluție culturală am avut, revoluție civilă am avut, de ce n-am avea și revoluție automobilistică?

Sper ca acest strigăt disperat al meu să nu se piardă undeva între milioanele de claxoane din intersecții. Sper ca într-o bună zi, scânteia aprinsă cu acest articol să fie cauza unui incendiu de proporții. Și acesta să se vadă pe stradă. Iar copiii voștri să vină la muzeul de mai sus pentru a conduce mașinile care le făceau inimile părinților lor să tresară.







[Imagini : Adevarul, ExoticSpotter.com, autogush.com, elvacourier.com, ziuaveche.ro, opiniagj.ro, ziarulring.ro]

Hipstereala auto second hand

Cu toții știm cum stă treaba când ne apucă febra achiziționării unui automobil. Întâi ne scotocim prin buzunare, apoi apelăm la părinți și frați, surori și alte rude, până ajungem inevitabil în fața sediului unei bănci. Atunci încep cu adevărat calculele. Dar înainte de a ne înhăma la căruță, stabilim dacă suntem în stare să o tragem după noi. Ne fixăm un obiectiv, sau după caz, un buget.

Personal, plănuiam ca în primăvară să-mi achiziționez un automobil. Fiind un ușor fanatic Alfa Romeo, aveam în cap un 159. La început un 1750 TBi, până când mi-a căzut fața văzând prețurile unui astfel de automobil second. În mod logic, am mers pe filiera Alfa și-am căutat un 2.0 JTD. Prețuri ok, visul mergea mai departe ... Până când un prieten a reușit să trezească în mine acel spirit al 'rear wheel drive', existent fără îndoială în orice fan al mașinilor. Și mi-am spus : vreau un Seria 3. M-am uitat în portofel, m-am uitat la părinții mei, le-am zâmbit umil și cu puppy-eyes am reușit să smulg promisiunea finanțării pentru un 320d second hand. Și de atunci a început măcelul ... Au urmat nopți și nopți de căutat mașini pe diverse site-uri, mai mari sau mai mici.

Și atunci m-a trăznit ideea. Ajută site-urile second hand mai mici, în creștere, la această căutare? Eu cred că da.

Să luăm un exemplu, AutoZunk.ro, site de anunturi auto lansat de curând, puțin cunoscut, aflat în ascensiune. Tind să cred că procentul de mașini aflate pe bune la primul proprietar este cu mult mai mare decât cel al site-urilor cu renume. Ba chiar am găsit pe acest site un 320d de vânzare cu aproximativ 180.000 km. Ceea ce înseamnă ca pe-aici dai de oameni care spun verde-n față. NU garantez pentru toți, dar sunt sigur că un samsar grăbit să vândă mașina în mai puțin de o săptămână nu stă să posteze anunturi auto pe site-uri micuțe, în speranța ca niciodată nu se știe de unde sare iepurele.

Unde, pe un site cu background serios mai găsești așa ceva? Acestea, beneficiind de numărul mare de accesări pe care le atrag, cheamă samsarii online precum cheama sângele rechini în ocean. În mod misterios, toate mașinile de vânzare de pe site-urile cu renume au sub 120.000 km și sunt 'extra-full fară piele'.

Și am și o povestioară funny pentru voi, nu prea funny pentru nefericitul care a cumpărat în cele din urmă un 320d din 2006 din București. Un prieten de-al meu, interesat de acest model cu ceva vreme înaintea mea, a fost să vadă unul argintiu, văzut pe net. Toate bune și frumoase, mașina arăta bine, avea toate opționalele din listă, dar avea un singur defect : un samsar cam prost, sau neatent, cum ar prefera unii să spună. Cum vine asta? Păi, în timp ce mașina avea în bord 120.000 km și ceva, imaculați și garantați de 'proprietar' pe orice tester, în torpedou, cartea service a mașinii spunea următorul lucru : în urmă cu 6 luni, la ultima vizită oficială la service-ul din țara de origine, kilometrajul înregistrat era de aproximativ 170.000 km. Oopsy. Asta se întâmplă cu automobilele vândute pe site-urile mari.

Sunt sigur că între prietenul meu și cel de-al doilea interesat de acel automobil, cartea service a împrumutat una din proprietățile naftalinei și a sublimat din senin.

Încă o calitate a AutoZunk.ro care este de apreciat este simplitatea acestuia. Făcut într-un stil spartan, are doar instrumentele de care ai nevoie atunci când cauți un automobil second hand. Nu reclame la detergenți, nu reclame la saloane de masaj, nu reclame la reviste de pipițe. Rămâne de văzut cât timp se va menține așa. Sper cât mai mult, pentru că actualul format este unul de bun simț, organizat și cinstit; și cel mai important, orientat spre informarea și ajutorul potențialului client. Lucru rar întâlnit în țara noastră.

Deci, spunem da site-urilor hipster socond hand? CATEGORIC!




[Imagine : OpiniaTimisoarei]

Automobilul, o pasiune regală

Un prieten mi-a recomandat aseară un material auto ce-l are în prim-plan pe Regele Mihai. La început n-am înțeles eu ce-i cu filmulețul, dar pe măsură ce l-am privit, am înțeles, ceea ce cred eu că este important : pasiunea pentru automobile nu ține cont de țara în care trăiești, de vârstă sau de statutul social.

[Sursa : Youtube]

Viitorul apartine masinilor mari cu motoare mici ...

... si acest lucru este cert. Acum cativa ani, cand tatal meu imi spunea acest lucru, aveam impresia ca aceasta sintagma este doar o iluzie a omului plictisit de kilometri prosti de asfalt, autostrazi lipsa si frustrari adunate in timp ce era depasit de masini din ce in ce mai puternice. Timpul a trecut si am inceput sa-i dau dreptate.

     Nu motoarele electrice reprezinta viitorul, nici motoarele cu hidrogen, nici diverse alte bazaconii, ci pur si simplu downsizingul cilindreei combinat cu o crestere semnificativa a puterii motoarelor prin diverse metode (injectie directa, supraalimentare cu compresoare mecanice sau turbine). Traim intr-o perioada incerta, in care se incearca introducerea in masa a masinilor cu propulsie electrica, sau hibrida. Problema cu aceste masini este strict legata de scopul lor - de a scadea semnificativ consumul de combustibili fosili si implicit poluarea. Prima si cea mai mare problema este faptul ca energia electrica este in continuare furnizata in marea ei majoritate de termocentrale, lucru ce printr-o cauzalitate directa va arata cam asa - scade procentul de combustibili folositi de automobile, creste procentul de energie electrica necesara, ceea ce va creste necesarul de combustibili pentru termocentrale, poluarea ramanand aceeasi. Ar mai ramane solutia curentului obtinut de la hidrocentrale si atomocentrale. Ultimele isi pierd treptat coeficientul de incredere in randul populatiei, avand in vedere incidentere recente, cel mai bun exemplu fiind cazul Fukushima. Nici hidrocentralele nu pot fi folosite in exces, avand in vedere ca un exces al utilizarii lor ar duce la o obstructie majora a principalelor cursuri de apa; lucru ce s-ar transpune in mare parte printr-o noua criza de foamete (de parca actuala criza simpla nu ne-ar ajunge) si un mare deranj al ecosistemelor dependente de rauri si fluvii. Singurele metode de generare ale curentului electric au ramas conversia energiei eoliene si a mareelor, plus alte tehnologii ce tehnic sau financiar apartin viitorului indepartat.

     O alta mare problema a propulsiei electrice o reprezinta ansamblul de baterii si problemele asociate - autonomia scazuta a masinii si timpul mare necesar incarcarii acumulatorilor. Cu tehnologia disponibila actual, timpul de incarcare pentru un pachet de acumulatori mediocri din punct de vedere al energiei acumulate oscileaza undeva intre 7 si 12 ore. Timp pe care nu-l avem la dispozitie cand ramanem fara curent (combustibil). Practic ar insemna sa abandonam vehiculul timp de 12 ore sau sa fim obligati sa luam o camera peste noapte la un hotel dotat cu statie de incarcare. O solutie pentru acest aspect al problemei ar fi sistemul de incarcare wireless al acumulatorilor, patentat de Audi pentru micul lor vehicul electric, denumit Electric Urban Concept. Cealalta mare problema a complexului de baterii este reprezentata de raportul foarte fragil dintre cele trei elemente importante : greutatea bateriilor, volumul si autonomia lor. Aici lucrurile stau pe un varf de ac.

     Asadar, in urma argumentelor de mai sus vom ramane la propulsia bazata pe combustibili fosili cel putin inca un deceniu de acum incolo. Acest lucru a fost sesizat si de producatorii auto, care in paralel cu investitiile legate de energiile alternative, au dezvoltat si implementat motoare cu ardere interna, care prin combinarea tehnologiilor de varf si-au imbunatatit substantial randamentul, acest lucru ducand implicit la un consum mai mic si la emisii scazute. Exemplele ce pot fi date sunt multe si fiecare mai sugestiv decat celalalt : Mercedes-Benz a dezvoltat un motor cu 4 cilindri pentru limuzina S-Class, BMW, un promotor al motoarelor aspirate, are patente cu propulsoare cu pana la 3 turbine, Audi impreuna cu majoritatea marcilor concernului VW au dezvoltat motoare de 1.2 turbo - benzina si 1.6 TDI. Pe langa acestea, multe alte marci au implementat motoare mai mici si mai puternice. Chiar si diviziile sport au adoptat downsizingul : AMG a scazut cilindreea celebrului V8 de la 6.3 la 5.5 litri, BMW M Gmbh a schimbat configuratia M5-ului de la V10 la un V8 biturbo si se aude ca ar pregati un V6 pentru viitorul M3, iar divziile RS/S de la Audi au trecul la randul lor de la propulsoare cu 10 cilindri la unele cu 8 cilindri, toate acestea, bineinteles, soldate cu o scadere considerabila a cilindreei, consumului si emisiilor. Voila! Se poate si fara electricitate!

     Sper ca ati inteles unde vreau sa bat cu acest 'eseu argumentativ' legat de metodele de propulsie ale viitorului - orice este posibil, dar in viitorul apropiat va sfatuiesc sa mizati in continuare pe combustibilii fosili. Simple as that!




[Sursa imagini : Google]

Taxa de inmatriculare 2012

... sau 'Cum sa mulgi, jupoi, prostituezi si sa ucizi gaina cu oua de aur'

     Au trecut cativa ani de la inceperea crizei si implicit a migrenelor soferilor romani. Taxa de inmatriculare a provocat atatea reactii de-a lungul timpului, incat nimeni nu-si mai aminteste cand a fost adusa in discutie prima data. De schimbarea ei nu mai are rost sa discut, pentru ca pana acum a avut mai multe transformari decat metamorfoza fluturelui. Si niciuna din schimbari n-a fost in bine. Aproape ma consider un martor al evolutiei unui virus mortal care incet-incet ucide piata auto din Romania. Si ma doare, pentru ca aceasta agonie a inceput deja sa ucida la randul ei visurile multor soferi romani, printre care ma aflu si eu.

     Am atatea de spus despre aceasta taxa, incat as putea sa scriu lejer doua zile. Dar n-am de gand sa transform acest articol in beletristica, asa ca o sa incerc sa fiu cat mai concis.
     N-am crezut si n-o sa cred niciodata ca taxa de poluare este un lucru rau. Dar sunt ferm convins ca toate formele prin care a trecut pana in prezent sunt extraordinar de prost gandite. Si o sa va explic imediat de ce am aceasta parere.


     Dupa cum v-am spus si mai sus, nu-mi mai amintesc momentul in care ideea de taxa de inmatriculare/poluare/discriminare a luat nastere, dar imi amintesc perfect motivul - incercarea Statului Roman de a opri tsunamiul de masini second-hand care matura piata auto. Pana la urma, motivul este unul destul de corect. Nu vrem sa devenim Remat-ul tarilor din Vest, azilul unde sunt trimise toate bunicutele soselelor occidentale. Marea problema este ca, pe fondul crizei economice, prea-bunii conducatori ai acestei tari au vazut in acest motiv un potential enorm de strangere de fonduri, asa ca au dus taxa pe drumul discriminarii. De ce au facut asta?
     In primul rand pentru ca niste bani in plus nu le-ar strica, mai ales ca pe multi i-a prins criza in plin proces de 'renovare' al caselor si conturilor, iar in al doilea rand pentru ca ei n-au inteles ca romanul isi cumpara masini vechi fiindca n-are bani. Pentru ei, toti soferii care au optat pentru second-hand sunt niste obsedati de masini rulate, eventual cu mici probleme tehnice si nicidecum oameni care din lipsa de fonduri aleg cea mai buna varianta din punct de vedere financiar. Eu nu cred ca exista vreun sofer care avand suficienti bani pentru a-si permite o masina noua, alege second. Guvernantii nu cred ca exista soferi care n-au suficienti bani.

     Nu stiu daca si voi ati observat, dar taxa are si elemente de tragicomedie. Sau cel putin asa mi se pare mie, cand taxa cere ca poluarea pe termen lung produsa de autovehiculul respectiv sa fie achitata intr-un termen destul de scurt, mai precis in decurs de 3 luni de la achizitia masinii. Very funny, domnilor ministri, veeeery funny!
     Plasandu-ma ipotetic de cealalta parte a baricadei, langa 'beneficiarii' acestei taxe, realizez de ce au ales plata imediata a taxei. Ei au nevoie de bani acum, cat inca au fraiele ministerului in maini. Fiindca ei n-au gandit asta si pentru beneficiul celor ce vor urma. Nimeni nu face asta. Toti se ghideaza dupa sintagma 'ce-i in mana nu-i minciuna'.


     Desi are atatea nedreptati si 'erori', taxa de inmatriculare are si un punct forte : posibilitatea de a creste si a se transforma in ceva frumos. Trist e faptul ca nimeni nu este interesat de acest aspect al taxei. Personal, am cateva idei care cred ca ar fi potrivite pentru formele viitoare. Daca aveti si voi astfel de idei, va rog sa le postati la comentarii. Cine stie, poate o sa gandim aici o taxa auto mai potrivita si mai corecta decat cea propusa de 'mintile luminate' de la conducerea Ministerului Mediului.

     Cea mai importanta modificare ce trebuie facuta birului de inmatriculare este schimbarea formei. O taxa anuala, rezonabila este mult mai usor de achitat decat una unica, exagerat de mare. Este foarte important ca taxa anuala sa fie retroactiva. Este aiurea sa platesti o predictie. Chiar si la vrajitoare. Mai ales la cele care nu dau bon fiscal. Dar sa revenim la masini si sa va explic cum ar trebui calculata rata anuala a taxei in viziunea mea.

     In forma actuala a taxei o masina polueaza prin existenta, si aici nu ma refer la principiu, ci la modalitatea de taxare. Eu asta inteleg cand la criteriile de calcul intra doar anul fabricatiei (vechimea), capacitatea cilindrica si emisiile de CO2. Pe baza acestor criterii, calcului taxei presupune ca din momentul inmatricularii masina va functiona si implicit va polua in continuu. Ceea ce este o aberatie.
     Intr-o forma pe care eu o consider mult mai corecta, criteriile taxei ar trebui sa fie urmatoarele : norma de poluare, emisiile de CO2 si numarul de kilometri efectuati in anul precedent (pentru care se achita taxa). De ce numarul de kilometri? Raspunsul este foarte simplu : elimina unul din caracterele discriminatorii ale taxei. O persoana care isi cumpara o masina Euro 3 si circula anual sub 10.000 km (in cazul fericit in care isi permite sa cumpere combustibil) polueaza mult mai putin decat o masina de lux - Euro 4 sau Euro 5 care parcurge anual 100.000 km. Parerea mea.

     O a doua modificare importanta pe care as aduce-o taxei ar fi eliminarea unui numar cat mai mare de exceptii. Pentru ca ele nu fac decat sa le acorde unor oameni mai multe drepturi decat altora. Just like that!
     Inteleg faptul ca serviciul de ambulanta sau pompierii n-au de ce sa plateasca taxa, hai maxim alte institutii ale Statului. Dar atat. Introducerea in situatiile exceptionale ale masinilor inregistrate pe fundatii de caritate reprezinta un mare tun dupa parerea mea. Nu stiu de ce traiesc eu cu impresia ca aceste fundatii au inregistrate mai multe masini de lux decat utilitare care sa livreze hrana nevoiasilor sau mijloace de transport pentru copiii care stau la 10-25 km de scoala si care parcurg aceasta distanta pe jos.
     Daca intr-adevar se vrea o imbunatatire a acestei legi, sa se introduca in Codul Rutier un alineat gen : 'Orice autovehicul care fiind inregistrat in cadrul unei fundatii si beneficiaza de suspendarea platii taxei de inmatriculare este oprit in trafic si nu face dovada deplasarii in scopuri caritabile, va fi sanctionat cu ridicarea talonului si implicit interdictia de a circula pe drumurile publice pana la plata taxei de inmatriculare.' Scurt si la obiect.


     Situatia birului auto in momentul de fata descrie foarte bine atitudinea tipic romaneasca a acestor vremuri : fortam gaina sa faca oua de aur de categoria I in conditii de categoria a III-a.
     Si uite asa, prin intermediul unei taxe auto am ajuns sa ne plesnim peste ochi cu propriile palme, incercand sa-i ranim pe altii. Cred ca e al naibii de funny de urmarit din exterior. Probabil de-aia europenii stau mai bine pe scara amuzamentului. Pentru ca mereu vor exista pacalici care sa-i distreze.


P.S. In ritmul asta, parcul auto al Romaniei va semana cu parcul auto al Cubei. Singura diferenta este ca noi am adoptat embargoul de buna voie si nesiliti de nimeni.


Daca sunteti interesati sa calculati noua taxa auto, o puteti face aici.
[Informatii : Top Gear / Gandul. Imagini : Google]