EXPRESUL DE WOLFSBURG
Pânã în '90 cumpãrãtorul de maşini din România nu avea prea multe opţiuni la achiziţionarea unui nou automobil. Ce-i drept, nici banii din portofel nu îi permiteau mai mult decât bãtrâna și autohtona Dacie, celebrã prin faptul cã nu te lãsa în drum atâta timp cât aveai un patent și o bucatã de sârma la tine. Imediat dupã Revoluţie, românul a simţit iz european şi s-au umplut strãzile de maşini din vest "cu motor încapsulat şi 4 prezoane".
Totuşi, nu erai om pânã nu îţi cumpãrai o maşinã "nemţeascã dom'le". Cea mai nemţeascã dintre nemţeşti era perceputã marca Volkswagen, iar dacã reuşeai sã pui mâna pe un Passat era clar cã ai atins apogeul în ceea ce priveşte lumea auto. Sunt 22 de ani de când avem piaţa liberã în România şi în continuare Passat-ul este printre cele mai vândute modele de la noi, fãrã a fi nevoie de o reclamã agresivã... fãrã a fi nevoie de vreun fel de reclamã; maşina asta încã se vinde datoritã mitului automobilului nemțesc.
Modelul actual a fost lansat în 2010 ca "NOUL" Passat, însã toatã lumea şi-a dat seama foarte rapid cã este doar un facelift al generaţiei precedente. În timp ce unii producãtori sunt nevoiţi sã aducã îmbunataţiri modelelor după cel mult 3 ani de la lansare, iar la 5-6 ani sã introducã nouă generaţie, VW a adus un facelift la 5 ani, iar noul model mai are de aşteptat. În acest context, este maşina... veche? Demodatã? Ține pasul cu mai tinerii concurenţi? Am facut şi noi ce am presupus cã ar face românul echilibrat: am luat la test un Passat 2.0 TDI BlueMotion şi 140 de cai - suficient de puternic dar fãrã un consum catastrofal.
Motor/Transmisie
VW a avut dintotdeauna o gamã foarte variatã de motoare, însă această generaţie a maşinii acoperă toate cerinţele posibile, de la foarte econom (1.6 TDI şi 105 cai putere) la "mi-am deschis rafinãrie" (V6 FSI 4-Motion şi 300 de cai). Cea mai bunã alegere este dupã pãrerea mea motorul de 2 litri diesel în varianta de 140 de cai.
Am reuşit sã parcurg 1500 de kilometri în regim de autostradã cu un singur plin de 70 de litri iar în depăşiri nu am simţit în niciun moment că nu mã ajutã maşina. Vrei senzaţii tari? Ai greşit modelul, aici este vorba de cât de confortabil poţi ajunge din punctul A în punctul B. Ideal, motorul ar trebui cuplat cu excelenta cutie cu dublu ambreiaj DSG. Noi am avut cutia manualã în 6 trepte care nu a dezamãgit, fiind foarte precisã și lejerã la manevrat. Ambreiajul are exact greutatea necesarã pentru a nu deveni obositor în oraş, dar nu este ambiguu, simţi exact punctul de prindere și astfel schimbările devin insesizabile.
Pentru cazul în care petreceţi mult timp pe strãzile unui oraş (implicit şi la semafoare), sistemul Start-Stop ce opreşte maşina automat împreunã cu sistemul Auto-Hold ce aplicã automat frâna de manã în momentul opririlor complete vã vor face viaţa mult mai ușoară. Nu am remarcat importanţa acestei frâne automate pânã când nu am ajuns în cozile interminabile de pe DN1, între Buşteni și Predeal. Faptul cã nu trebuie să stai cu piciorul pe frânã de fiecare datã când traficul staţionează ajutã cel puţin la calmarea nervilor dacã nu şi la prevenirea apariţiei varicelor.
Design
Aici am crezut iniţial cã VW a dat-o în barã. Chiar dacã oficial spun cã doar plafonul maşinii este acelaşi cu cel al generaţiei precedente, maşinile seamãnã totuşi prea mult, ca şi cum desenatorilor le-ar fi fost lene. Am ridicat “subiectul” de la dealer vineri seara, culoare Deep Black Pearl, dotatã cu farurile cu xenon în faţã şi led-uri în spate.
Am crezut cã au greşit maşina şi ne aduc un Phaeton. Este impunãtoare în partea din fațã, s-a renunţat la grila unicã trapezoidalã, acum 4 linii cromate orizontale unesc farurile cu forme dreptunghiulare. Partea inferioarã a grilei reprezintã o oarecare oglindire a pãrţii superioare, de aceastã datã în colţuri găsindu-se farurile de ceaţã și cele de virare statice. Aceastã siluetã sobrã continuã pe lateralul maşinii, roţile cu dimensiunea de 17 ţoli integrându-se perfect în forma neîncãrcatã de detalii şi înflorituri inutile. Spatele este dominat de blocurile optice dreptunghiulare cu dimensiuni generoase şi de sigla ce ţine loc de buton pentru deschiderea portbagajului şi protecţie pentru camera pentru marşarier.
Înţelegeţi de ce imediat ne-am schimbat pãrerea; desenatorii nu au fost leneşi, ci au dat o linie care impune respect. Este tipul de maşina pe care te-ai aştepta sã o conducã un doctor, un avocat, un inginer, niciodatã o "beizadea cu bani de la taticu'". Varianta testatã a venit în versiunea de top 'Highline' care adaugã automobilului standard câteva detalii de crom şi elemente ale caroseriei în culoare metalizatã, nu în plastic negru. Sincer, maşina aratã mai scumpã decât este de fapt.
Există însa şi o criticã: întreaga gamã a VW seamãnã foarte mult; poţi confunda destul de uşor o Jetta cu un Passat şi chiar cu un Phaeton... nu se cade sã confunzi un bun de 15000 de euro cu unul care poate trece de 100.000 de euro.
Ținuta de drum
Acest autoturism va mulţumi cu siguranțã în 99% din cazuri. Ca maşinã de familie este foarte bunã, ca limuzinã este foarte bunã, pentru drumuri lungi este extraordinară (București-Berlin şi retur în 4 zile fără să te plângi de dureri de spate sau de cap).
Atâta timp cât nu îi ceri mai mult decât ţi-a promis, nu vei fi dezamãgit. Chiar şi pe viraje stã foarte bine graţie cauciucurilor cu secţiune de 235mm şi diferenţialului cu alunecare limitatã montat pe puntea fațã. Totodatã, dispune de toate sistemele dinamice de stabilizare necesare pentru ca nici ploaia şi nici zãpada sã nu sperie la viteze ridicate. Problemele încep când conduci un Passat ca pe o maşinã destinatã amuzamentului… nu ştie sã facã acest lucru: direcţia, deşi este precisã, nu transmite suficient de bine ce se întamplã cu roţile, este poate puţin prea uşoarã. La limitã, automobilul va subvira cu totul lipsit de dramatism, însă pentru a atinge limita trebuie sã fii determinat sã-ţi provoci pasagerii sã vomite.
Îţi recomand un BMW dacã ai nevoie de senzaţii tari, aici este vorba de confort; dinamica este foarte bunã dar nu excelentã. Un alt punct cheie în dezvoltarea maşinii a fost siguranţa, fiindcã aceasta se comportã ca un servitor discret pentru ca tu sã nu ajungi în urmatorul copac. De exemplu, în momentul în care senzorul de ploaie comandã ştergãtoarelor sã îşi facã treaba, plãcuţele de frânã vor şti de asemenea sã "maseze uşor" discurile o dată la 10 secunde pentru a le menţine uscate chiar şi în condiţii de umiditate. Frânele nu au dezamãgit, ba dimpotrivă, am rãmas surprinşi de cât de uşor pot opri acest vehicul de 1.6 tone. Rãmâne însã acelaşi amendament: frânele sunt excepţionale atâta timp cât nu cobori Predealul ca un bezmetic, caz în care frâna de motor devine brusc din opţionalã necesarã.
Jucării
Passatul vine înțesat cu diverse gadgeturi care sã-ţi facã viaţa mai ușoarã, sau sã-ţi permitã sã te lauzi prietenilor. Voi începe cu farurile opţionale cu xeonon cu adaptarea fascicolului de luminã la viraje, vitezã şi denivelãri ale şoselei: sunt excepţionale, meritã fiecare euro din cei 1270 (mai ales dacã parcurgeţi drumul Braşov-Sighişoara sau ceva similar pe timp de noapte). Existã apoi frâna electromagneticã plus sistemul Auto-Hold pe care l-am lãudat mai sus, aflat in dotarea standard.
Oglinda interioarã cât şi cea de pe partea şoferului dispun de un sistem antiorbire foarte eficient; împreunã cu senzorii de parcare şi camera de marşarier, orice parcare devine foarte uşoară. Dacã însa nici aşa nu te descurci, existã un sistem opţional care îţi poate parca maşina singur, prin controlul direcţiei, şoferul fiind responsabil doar de pedale. Sincer, mi s-a pãrut a fi din categoria opţionalelor pentru impresionarea prietenilor.
Standard, Passat-urile sunt echipate cu un senzor de obosealã care monitorizeazã parametrii de conducere şi folosind probabil magie neagrã îţi recomandã o ceaşcã de cafea când este cazul (nu am crezut cã funcţioneazã pânã când nu s-a aprins prima datã dupã 400 de kilometri de autostradã). În dotarea Highline, maşinile sunt echipate cu regulator de vitezã sau radio-cd cu mp3; cea testatã a venit cu cd-changer de 6 cd-uri, card reader şi port auxiliar (ceea ce a însemnat cã nu am ascultat aceeaşi melodie de 2 ori pânã la Berlin şi înapoi). Opţional, se poate adãuga un sistem Bluetooth şi USB, dar noi nu am simţit lipsa lor.
Confort
DA, aici excelează! Modelul testat dispunea de tapiţerie din piele de culoarea cafelei şi scaune sport încălzite în faţã, climã pe 2 zone, sistem audio cu 8 difuzoare, 3 prize 12v (foarte utile pentru telefoane şi laptopuri) şi o grămadă de sertare şi sertãraşe prin care sã îţi pierzi lucrurile. Spațiul este generos în faţã, dar în spate este de-a dreptul vulgar: ai loc sã stai picior peste picior, sã te întinzi sau, de ce nu, să şi dormi.
Faţã de modelul anterior, acesta este mult mai bine izolat fonic, astfel încât la viteze de autostradã cu radio-ul oprit, zgomotul este aproape inexistent. Geamurile cu tentã neagrã din fabricã, pe lânga efectul estetic, aduc acel pic de intimitate în plus. Toate locurile dispun de lumini de citit, iar pe timp de noapte Passat-ul dispune de o iluminare difuzã în cabinã (suficient cât sã gãseşti tot ce îţi trebuie fãrã a deranja şoferul).
Am crezut că maşina se comportã foarte bine la acest capitol pe drumurile româneşti, pline de hopuri şi gropi rãzleţe, însă în momentul în care am ieşit din ţarã, am crezut că dispunem de covorul fermecat. Serios, faceţi un test-drive, e incredibil! Nu în ultimul rând, portbagajul este imens (560 de litri), înghiţind orice, de la cumpãrãturi zilnice la dormitoare IKEA.
Preț
Volkswagen a vrut să acopere cu acest model o gamã pe care alţi constructori o asigurã cu două modele. Astfel, preţurile variazã de la 17.065 de euro fãrã TVA pentru modelul de bazã cu motorul 1.4 TSI pânã la mult peste 40.000 de euro în cazul unui V6 Highline cu ceva opţionale. Modelul testat de noi a costat 26.300 de euro cu tot cu TVA şi 3 tichete Rabla (2.0 TDI Highline), maşina fiind dotatã cu destule bunãtãţi încât sã nu simţim cã am plãtit prea mult.
Concluzii
Passat-ul este fãcut ca un tanc: nu bate, nu scârţâie, nu cloncãne, face tot ceea ce fac concurenţii direcţi, dar o face cu acel aer superior de vechi cunoscãtor al valorilor segmentului limuzinelor; poate şi de aceea este singurul care nu vine ca un hatchback, ci ca o limuzinã tradiţionalã.
Zi de zi conduc prin Bucureşti o maşina sport. Când m-am urcat la volanul Passat-ului şi am condus aceleaşi drumuri am observat noi cladiri, obiective turistice, pulsul era mai scãzut, nervii erau potoliţi. Asta reuşeşte acest automobil: oferã relaxare... Adevarat, nu este cel mai dramatic sau cel mai dinamic dar este doza de confort necesarã în fiecare zi.
Ajungi sã te obișnuieşti atât de repede cu calitãţile lui încât nu îţi dai seama de cât de discret are grijã de tine decât atunci când intri în altã maşinã şi începi sã observi diverse defecte, diverse gropi, reapar nervii. Nu este un automobil recomandat tinerilor, ci clar direcţionat cãtre persoana matură, raţională, doritoare sã cãlãtoreascã zi de zi într-un ambient menit sã o scape de stresul cotidian.
[Text : Bogdan David / Imagini :
Ny2Lond Photography]
Pentru cazul în care petreceţi mult timp pe strãzile unui oraş (implicit şi la semafoare), sistemul Start-Stop ce opreşte maşina automat împreunã cu sistemul Auto-Hold ce aplicã automat frâna de manã în momentul opririlor complete vã vor face viaţa mult mai ușoară. Nu am remarcat importanţa acestei frâne automate pânã când nu am ajuns în cozile interminabile de pe DN1, între Buşteni și Predeal. Faptul cã nu trebuie să stai cu piciorul pe frânã de fiecare datã când traficul staţionează ajutã cel puţin la calmarea nervilor dacã nu şi la prevenirea apariţiei varicelor.
Am crezut cã au greşit maşina şi ne aduc un Phaeton. Este impunãtoare în partea din fațã, s-a renunţat la grila unicã trapezoidalã, acum 4 linii cromate orizontale unesc farurile cu forme dreptunghiulare. Partea inferioarã a grilei reprezintã o oarecare oglindire a pãrţii superioare, de aceastã datã în colţuri găsindu-se farurile de ceaţã și cele de virare statice. Aceastã siluetã sobrã continuã pe lateralul maşinii, roţile cu dimensiunea de 17 ţoli integrându-se perfect în forma neîncãrcatã de detalii şi înflorituri inutile. Spatele este dominat de blocurile optice dreptunghiulare cu dimensiuni generoase şi de sigla ce ţine loc de buton pentru deschiderea portbagajului şi protecţie pentru camera pentru marşarier.
Înţelegeţi de ce imediat ne-am schimbat pãrerea; desenatorii nu au fost leneşi, ci au dat o linie care impune respect. Este tipul de maşina pe care te-ai aştepta sã o conducã un doctor, un avocat, un inginer, niciodatã o "beizadea cu bani de la taticu'". Varianta testatã a venit în versiunea de top 'Highline' care adaugã automobilului standard câteva detalii de crom şi elemente ale caroseriei în culoare metalizatã, nu în plastic negru. Sincer, maşina aratã mai scumpã decât este de fapt.
Ținuta de drum
Îţi recomand un BMW dacã ai nevoie de senzaţii tari, aici este vorba de confort; dinamica este foarte bunã dar nu excelentã. Un alt punct cheie în dezvoltarea maşinii a fost siguranţa, fiindcã aceasta se comportã ca un servitor discret pentru ca tu sã nu ajungi în urmatorul copac. De exemplu, în momentul în care senzorul de ploaie comandã ştergãtoarelor sã îşi facã treaba, plãcuţele de frânã vor şti de asemenea sã "maseze uşor" discurile o dată la 10 secunde pentru a le menţine uscate chiar şi în condiţii de umiditate. Frânele nu au dezamãgit, ba dimpotrivă, am rãmas surprinşi de cât de uşor pot opri acest vehicul de 1.6 tone. Rãmâne însã acelaşi amendament: frânele sunt excepţionale atâta timp cât nu cobori Predealul ca un bezmetic, caz în care frâna de motor devine brusc din opţionalã necesarã.
Standard, Passat-urile sunt echipate cu un senzor de obosealã care monitorizeazã parametrii de conducere şi folosind probabil magie neagrã îţi recomandã o ceaşcã de cafea când este cazul (nu am crezut cã funcţioneazã pânã când nu s-a aprins prima datã dupã 400 de kilometri de autostradã). În dotarea Highline, maşinile sunt echipate cu regulator de vitezã sau radio-cd cu mp3; cea testatã a venit cu cd-changer de 6 cd-uri, card reader şi port auxiliar (ceea ce a însemnat cã nu am ascultat aceeaşi melodie de 2 ori pânã la Berlin şi înapoi). Opţional, se poate adãuga un sistem Bluetooth şi USB, dar noi nu am simţit lipsa lor.
DA, aici excelează! Modelul testat dispunea de tapiţerie din piele de culoarea cafelei şi scaune sport încălzite în faţã, climã pe 2 zone, sistem audio cu 8 difuzoare, 3 prize 12v (foarte utile pentru telefoane şi laptopuri) şi o grămadă de sertare şi sertãraşe prin care sã îţi pierzi lucrurile. Spațiul este generos în faţã, dar în spate este de-a dreptul vulgar: ai loc sã stai picior peste picior, sã te întinzi sau, de ce nu, să şi dormi.
Preț
Cu toate acestea, lucrul care ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca nemtii au reusit sa-l urateasca pe Fat-Frumosul gamei : Passat-ul CC. Modelul anterior a beneficiat de toate atuurile posibile in ascensiunea sa catre locul fruntas : era singurul coupe cu 4 usi oferit la un pret rezonabil, restul competitoarelor fiind in categoria Premium; beneficia de un aspect absolut magnific, pe langa cunoscuta fiabilitate a marcii; chiar daca nu recunoastem, aducea usor cu CLS-ul care a lansat trendul coupe-urilor cu 4 usi. Toate aceste calitati, pe langa multe altele pe care eu le-am omis au dus la un numar de 270.000 de CC-uri comercializate de la lansarea modelului (2007). Cel mai mare regret al meu legat de fostul CC este legat de lipsa unui 'R' autentic, asa cum a avut Passat-ul in persoana exclusivistului R36. Dar haideti sa nu traim in trecut si sa privim la CC-ul ce va fi lansat in 2012.
