Pe măsura trecerii timpului, mașinile devin tot mai tehnologizate și implicit cultul automobilului va dispărea. În timp ce unele țări civilizate aruncă benzină și suflă din răsputeri peste cărbunii încinși ai culturii automobilistice, în țara noastră totul se rezumă la scânteirile din privirile unor pasionați trecuți de prima tinerețe. Este păcat.
Lumea auto a fost dintotdeauna extrem de fascinantă, dar odată cu trecerea timpului respectul pentru aceasta și pentru automobil în general s-a transformat în cenușă. Judecata mașinilor nu se mai face după aspectul și personalitatea caroseriei, sau după istoria din spatele emblemei de pe capotă, ci după expresii lingvistice primitive : 'cât bagă maxim frate?', 'în cât timp ia suta?', 'cât de șmecher ești când cobori din ea?', 'f**i cu mașina asta de-ți rupi șoldurile' și multe altele. Valorile automobilistice, precum și cele umane, au tendința de a pierde teren precum leul în fața monedei europene. Poate de aceea țara noastră are o cultură automobilistică sublimă, dar inexistentă.
În timp ce suntem ocupați să ne cumpărăm BMW-uri X6 și Range Rover-uri pentru a ne plimba fițele prin oraș, în timp ce cumpărăm Ferrari, Lamborghini și Rolls-Royce pentru a etala statutul social și nu pentru bucuria de a conduce, mașini excepționale se pierd în fumul creat de scârțâitul roților la semafor sau de ambreiajele coapte în blocaje interminabile.
Dacă întrebi un adolescent de pe stradă despre un BMW M3 sau M5, îți va vorbi cu o convingere copleșitoare despre putere, manevrabilitate și caracter până îți vor sângera timpanele. Dacă îl intrebi despre un M3 E30, l-ai închis complet; fazan. Va scoate îndată din buzunar telefonul mobil cu diagonala mai mare decât diametrul roților unei Dacii 1100 și se va lămuri la primul 'Enter' în Google. După care iar îți va vorbi despre putere, manevrabilitate și caracter. Complet orbește!
Blocajul mental va veni pentru el în momentul în care aduci în discuție modele uitate în paginile istoriei automobilismului datorită unor strategii greșite de marketing sau pur și simplu din cauza rău-voinței umane. Întreabă-l despre
Lancia Delta Integrale. Îi remarci fără probleme privirea goală și te întristezi. La auzul acestui nume, în fața ochilor săi ar trebui să ruleze nesfârșite imagini și filmulețe din Campionatul Mondial de Raliuri, acolo unde Delta Integrale a fost multiplă campioană la constructori. În ochii lui ar trebui să ruleze poveștile unor piloți precum
Didier Auriol,
Carlos Sainz,
Markku Alen sau
Juha Kankkunen. Pentru că Delta, care nu și-a creat renumele promovând șmecheria sau statutul social, ci înghițind sute de mii de kilometri de probe speciale ca un Cronos flămând, s-a pierdut în negura timpului, printre embleme în formă de stea sau cerculețe.
Imaginați-vă la ce se vor raporta nepoții noștri când vor judeca mașinile viitorului, dacă tinerii din ziua de astăzi au devenit atât de ignoranți. Se autodeclară pasionați auto, doar fiindcă au două-trei boabe de cunoștințe despre mărcile cu adevarat mari, care sunt promovate intens. În acest ritm, în viitor nu va mai exista loc pentru multe bijuterii inginerești. Acestea vor rămâne acoperite de praf în depozitele producătorilor de automobile sau în colecțiile bine ascunse ale milionarilor excentrici. Și vor fi uitate. Complet.
Pentru a împiedica acest lucru, trebuie să acționăm. Metodele prin cate putem face acest lucru sunt destul de limitate. Cele mai potrivite organizații care pot reînvia spiritul mașinilor de legendă sunt fără îndoială publicațiile și site-urile specializate. Din păcate, nimeni nu mai cumpără o revistă auto în ziua de azi. Iar site-urile, în goana lor oarbă după click-uri și rapoarte de trafic, uită de pasiune și se limitează la grotescul de zi cu zi. De ce să cauți două zile povestea din spatele Lanciei Stratos, când poți face foarte ușor un articol 'senzațional' despre câtă adrenalină simți la volanul unui M5 sau cât de privilegiat te simți conducând un Mercedes-Benz. Ca să nu mai vorbesc despre aerele de regalitate și imperialism emanate de un Bentley sau Rolls-Royce.
Restul măsurilor ce trebuiesc luate țin în totalitate de spiritul civic sau pur și simplu de pasiunea pentru automobil. Pentru a revigora parcul auto național, Statul a promovat intens în ultimii ani programul Rabla. Total dezinteresați de 'bucațile de fier' date în schimbul unor cupoane, mai-marii programului au casat zeci de mașini care în alte părți ale globului valorează mici averi. Astfel au dispărut de pe străzi 'epavele' conform lor, sau minunate bijuterii 'binecuvântate' cu proprietari neglijenți, indiferenți si proști. Programul Rabla încă se mai derulează, așa că nu este prea târziu să punem la conducerea lui și câțiva oameni care chiar își bat capul și care au curajul necesar pentru a salva o mașină clasică din ghearele unui compactor. Sunt câteva ateliere auto în țara noastră care pot readuce aceste mașini la gloria lor de altă dată. Să le dam de lucru!
O alta idee pe care am avut-o în timp ce discutam cu prietenii mei a fost aceea a unui
muzeu auto. Da, în România. Sunt convins că proiectul necesită o grămăjoară serioasă de bani și că pasionații 'cu buzunar flaușat' care ar accepta măcar să arunce un ochi peste acest proiect pot fi numărați pe degetele unui tâmplar nepriceput. Cu toate acestea, ideea aceasta rămâne utopia mea, Everestul împlinirii automobilistice.
Sunt convins că încă se mai găsesc pe străzile României suficiente mașini remarcabile care îndură cu calm tortura ruginei. Doar în București am văzut cel putin 25-30 de mașini din diferite perioade, cu povești diferite, dar extraordinar de interesante, care așteaptă cuminți să fie atinse de bagheta unui posesor afectuos. Cine știe câte alte zeci, poate chiar sute stau ascunse în garaje sau hale abandonate? Da, există și-n Romania 'Barn found'! Singura problemă este că nimeni nu caută.
Pentru muzeul meu am gândit chiar și un nume, care să reprezinte în totalitate filosofia ce sper să-i devină într-o bună zi și temelie :
Full Experience Mobile Museum. Cum traducem asta?
Foarte simplu. Mașinile nu au fost gândite să stea expuse în Luvru precum tablourile lui daVinci, ci scopul lor este să provoace șoferului sentimente și senzații noi, nemaiîntâlnite. Tocmai de aceea, sper ca toate mașinile din acest muzeu să fie în stare perfectă de funcționare, gata oricând să iasă pe stradă sau pe circuit.
Astfel, muzeul va putea fi vizitat ca orice alt muzeu, singura diferență fiind că dacă ți-ai dorit dintotdeauna să conduci una din mașini dar n-ai avut banii să ți-o permiți, o poți închiria pentru o plimbare, sau pentru câteva ture de circuit. În plus, fiecare zi va fi dedicată unui anumit model, în incinta muzeului rulând documentare sau materiale multimedia. Astfel, povestea din spatele mașinii se va face auzită.
M-am gândit de asemenea să existe și evenimente de o amploare mai mare decât închirierea zilnică a unui anumit model. Spre exemplu, presupunând că până voi reuși eu să pun pe picioare muzeul vom avea în țărișoara noastră un circuit mai de Doamne-ajută, se vor organiza track-days cu mașinile din muzeu.
Un alt eveniment care ar putea aduce pasionații mai aproape, pentru a-și împărtăși pasiunile și aventurile auto ar putea fi parcurgerea unui traseu cu mașinile muzeului (pentru cei care vor să închirieze) dar și pentru pasionații sau colecționarii ce vin cu propriile bijuterii. Un eveniment tip Gumball 3000 ar putea fi un adevărat hit în țara noastră. Slavă Domnului, șosele și peisaje avem suficiente, așa că singura problemă pe care o vom avea va fi organizarea. Cum ar suna în România un astfel de eveniment, la care să participe mașinile muzeului, închiriate doritorilor pe durata acestuia? Deja am în cap și traseul : București - Defileul Dunării - Transalpina - Transfăgărășan - Valea Prahovei (+Transbucegi) - București. Sună bine, nu-i așa? Mai ales dacă ai reușit să-ți adjudeci pentru eveniment un M3 E30 sau un Audi V8 quattro.
Mai sunt multe detalii de pus la punct, dar ați prins ideea de bază. Încă nu este prea târziu să tragem din groapă multe automobile remarcabile, care riscă să fie acoperite de ignoranța și pământul aruncat de șoferii moderni, lipsiți de cultul automobilului. Haideți să facem asta! Revoluție culturală am avut, revoluție civilă am avut, de ce n-am avea și revoluție automobilistică?
Sper ca acest strigăt disperat al meu să nu se piardă undeva între milioanele de claxoane din intersecții. Sper ca într-o bună zi, scânteia aprinsă cu acest articol să fie cauza unui incendiu de proporții. Și acesta să se vadă pe stradă. Iar copiii voștri să vină la muzeul de mai sus pentru a conduce mașinile care le făceau inimile părinților lor să tresară.
[Imagini :
Adevarul,
ExoticSpotter.com,
autogush.com,
elvacourier.com,
ziuaveche.ro,
opiniagj.ro,
ziarulring.ro]
.jpg){kind=spacer}
