Sã plecãm de la premiza cã eşti tânãr şi viaţa a fost bunã cu tine: acum ai posibilitatea sã îţi cumperi o maşinã. Nu voi crede cã eşti vreun magnat sau cã ai primit banii de la vreo mãtuşã, aşa cã voi pleca de la un buget de 15 mii de euro. Sunt suficiente automobile noi care sã îţi satisfacã nevoile practice: în esenţã deplasarea de la A la B cu ceva bagaje dupã tine şi poate şi ceva pasageri.
Aşa cum am convenit, eşti tânãr; ai nevoie de ceva tineresc, probabil vreun hatchback de tipul Renault Clio sau Opel Corsa, automobile extraordinar de competente. Totuși, cumpãrând o astfel de mașină, te vei înscrie alãturi de ceilalţi 99% din adulţi într-o rutinã cotidianã, şi vei pierde încet, încet din entuziasmul specific vârstei, în caţiva ani îţi vei cumpãra urmatoarea maşinã din gamã, poate o berlinã, ca în final sã ajungi la un monovolum! Știu cã exagerez, însã acum ai posibilitatea sã trãieşti tu pentru tine, nu ai o familie de crescut, pãrinţii încã te susţin sau nu au nevoie de susţinerea ta, e perioada în care poţi sã acumulezi acele experienţe pe care sã le povesteşti nepoţilor.
Mi-am dat seama zilele trecute cã şi eu mã încadrez între acei 99%, trãiesc o viatã extraordinar de... lipsitã de evenimente care sã-mi condimenteze existenţa, merg zilnic la spital unde fac cunoştinţă cu alte şi alte necazuri, drame personale, morţi iminente şi în general mizeria din sistemul sanitar. Weekendul acesta am decis sã fac o aroganţã: test cu o maşinã pe care, întrebat înainte, nu aş fi cumpãrat-o niciodatã: Chrysler Crossfire, preţ second hand 15.000 euro!
Design:
Nu are sens sã o descriu, pozele o fac mult mai bine, însã pot sã vã spun cã atrage absolut toate privirile! Nu mi-a venit sã cred, oamenii în vârstã se uitã curioşi, afaceriştii de succes din limuzine executive privesc cu jiind, restul populaţiei bãrbãteşti priveşte cu invidie, femeile privesc apreciativ, adolescentele îți evalueazã urgent portofelul; nimic nu bate reacţia baieţeilor: "uite tati ce fainã e maşina aia! Vreau şi io când mã fac mare! Oare cât prinde?".
Asta e partea frumoasã, exact la fel te simţi conducând-o! Observi acele şanţuri de pe capota lungã din faţa ta, ştii cã stai într-o maşinã joasã pentru cã nu vezi decât roţile celorlalţi participanţi la trafic iar prin lunetã nu vezi absolut nimic din cauza spoilerului. Maşina asta mi-a adus aminte de mine la 10 ani: nu conteazã ce marcã este, nu conteazã cã lumea zice cã nu este o maşinã extraordinarã, o vezi pe strada şi zâmbeşti, nimic mai mult!
Știi cã în lumea realã vei zgâria şi îndoi jantele de 18 ţoli pe faţã şi 19 pe spate, dar aratã atât de bine! Botul atât de agresiv va fi cu siguranţã agãţat în vreo bordurã sau vreo linie de tramvai, iar spoilerul nu cred sã aibã vreo funcţie dinamicã realã, dar se ridicã în momentul în care depãşeşti 90 km/h, deci dacã e sus, încalci legea! Cât de tipic masculin e asta? Existã şi butonul cu care sã-l ridici la orice vitezã, dar nu cred cã cititorii acestui site sunt tipul de oameni cu frustrãri din categoria "nu se ridicã".
Motor/Transmisie:
3.2 litri V6 benzinã cuplat cu o cutie automatã în 5 trepte, ambele împrumutate de pe Mercedes SLK (maşinile sunt aproape identice, împart 80% din componente, Chryslerul a fost fabricat în Germania, nu în State). Sec şi la obiect, dar aceste date sunt atât de aride şi lipsite de adevãr: 3.2 litri V6 benzinã şi o evacuare demenţialã! Nu am lãsat maşina sã respire, am stat sus în ture pentru deliciul auditiv; cutia cu 5 rapoarte se comportã mult mai bine decât mã aşteptam, îşi face treaba, şi face kickdown o singurã viteză, nu 3 (
vezi BMW 328i). Cuplul motorului nu se comparã cu al unui diesel de cilindree similarã, dar este suficient cât sã te arunce în şanţ dacã nu eşti atent. În cazul
în care nu te-a aruncat cuplul, mai ai o şansã cu puterea, 330 de cai în cazul modelului testat (mai de grabã vreo 260-270, dar chiar nu conteazã).
Importantã este senzaţia pe care ţi-o oferã aceastã împreunare fericitã: poţi sã mergi relaxat cu un fundal de mârâituri V6 sau poţi sã mânuieşti cutia tiptronic și să stai permanent pe răgetul de leu chinuit; crede-mã, vei chinui pisicuţa tot timpul! Și te vei bucura. Și se va bucura şi pasagerul. Și lumea te va arãta cu degetul pe stradã. Și cu siguranţă va exista un baieţel care sã se bucure când te vede.
Tinuta de drum:
Este un coupe cu 2 locuri, motor pe puntea faţa, tracţiune pe spate, cauciucuri de 255 mm pe puntea din dos. Voi fi sincer, nu se comparã cu un BMW... în aceeaşi masurã în care un BMW nu se comparã cu un Crossfire.
Pe acelaşi drum plin de serpentine pe care am condus mai sus lãudatul, am condus şi
320d şi 123d, ambele maşini extraordinare, precise, tracţiune spate şi mult lateral pe viraje. Dar, din pacate, BMW-urile se conduc cu acea faţă serioasã, dacã greşeşti un viraj, dacã nu conduci perfect, la limită, aceste maşini te pedepsesc. Trebuie sã ai o vitezã considerabilã pentru a deconecta cauciucurile de asfalt; astfel, atunci când pleacã, trebuie să fii treaz!
În Chrysler este altã poveste: în primul rând nu abordezi virajele cu aceeaşi dozã de curaj, direcţia este puțin vagã. Ok, este mai mult decât puţin vagã, dar dupã un timp te obişnuieşti. La limitã maşina supravireazã, dar este totul atât de simplu! Ai timp sã te gândeşti la ceea ce faci, mişcãrile volanului nu trebuie sã fie neapãrat de ordinul reflexelor, motorul este capabil sã-ţi ofere suficientã materie primã ca în spate roţile de 19 ţoli sã ardã cauciucurile, aşa cã vei ieşi din viraj fãrã sã fi atins apexul, probabil foarte încet, cu un nor de fum după tine şi un zâmbet "cretinopat" pe faţã! Cu siguranţã vei ajunge după conducãtorul de BMW, dar tu îţi vei fi trãit din plin drumul virajat.
Jucãrii şi confort:
Maşina asta a venit într-o singurã linie de echipare, singura dotare opţionalã fiind cutia automatã. Astfel, dacã ai luat o automatã, ai luat o maşinã full: piele, xenon, climã pe 2 zone, radio-cd cu un milion de boxe şi un milion de Watti, încãlzire în scaune, computer de bord cu pilot automat şi o suspensie care nu îţi va provoca lombo-sciatică.
Teoretic, ai putea folosi un Crossfire zi de zi; existã totuşi câteva inconveniente: cabina este micã, vizibilitatea este mai puţin bunã, calitatea materialelor de pe bord este îndoielnicã şi îţi trebuie un cont bancar destul de generos pentru a putea face faţă setei de benzinã. Total irelevant, pentru cã la un moment dat te vei gãsi pe o bucatã de drum extraordinarã, soarele va fi sus, traficul nu va exista, iar ocazionalii șoferi de BMW te vor fi depăşit. Atunci vei savura din plin avantajele reale ale maşinii: are o personalitate extraordinarã, nu vei simţi cã te plictiseşti, cã trebuie sã dovedeşti ceva (aşa cum te obligã un BMW)!
Apoi vei ajunge în oraș. Nimeni nu va crede cã maşina te-a costat 15.000 de euro. Ai fi putut cumpăra un Audi TT sau un Mercedes SLK, dar aceste maşini au fost cumpãrate în numar mare, Chryslerul este rar, deci este un eveniment, o ocazie. Nu se va strica din motivul pe care l-am menţionat mai sus, în afarã de învelişul exterior, maşina este identicã cu Benz-ul.
Concluzie:
Realmente m-am gândit câți bani aş economisi dacã aş merge în timpul sãptãmânii cu metroul şi aş conduce un Crossfire în weekend. Am cãutat maşini pe internet, am cãutat recenzii, am întrebat în stânga şi în dreapta, m-a orbit total aceastã experienţã.
Nu ştiu încã dacã are acel caracter de idilã: perioadã scurtã, scenariu reuşit, decor potrivit; probabil cã mi-ar scoate peri albi o astfel de maşinã prin Bucureşti. Totuşi... cât de des te bucuri de viaţa pe care o traieşti? Ce perioadã din ziua ta dedici propriei senzaţii de bine, cât de des te intereseazã ce zice lumea despre ce şi cum conduci? Cât de des te gândeşti cã vei ajunge intr-o maşinã capabilã sã transporte în siguranţã 4 scaune ISOFIX sau cã ai nevoie neapãrat de o banchetã spate? Dacã nu eşti ipocrit, vei fi de acord cu mine. Probabil ne vom vedea la metrou de luni pânã vineri.
