Dupa lungi aşteptãri, rugãminţi, mãtãnii şi dupã ce am
testat toţi concurenţii (Audi A3, BMW Seria 1, Volvo V40), Mercedes a binevoit
şi ne-a oferit la test noua Clasã A. Dupã un drum de aproape 500 de kilometri
şi 2 zile de drumuri din ţarã, noi am dedus urmãtoarele:
Design
Dupã catastrofa primei generaţii, actualul model nu numai cã
aratã bine, dar vine şi bate la fund competitorii. Poate cã Audi A3 are silueta
ceva mai sobrã iar V40 are acel şarm nordic, dar BMW înghite în sec de când s-a
lansat noul A. Personal, consider cã A3 este cel mai frumos exemplar din clasã,
dar colegii mei mã contrazic, iar printr-un vot de 2 la 1 trebuie sa spun cã
Benz-ul câştigã.
Partea frontalã aduce aminte clar de supercarul SLS AMG,
liniile spoilerului şi ale capotei strigã agresivitate iar grila este dominatã
de sigla în 3 colţuri de dimensiuni mai mult decât generoase. Cumva cred cã
nemţii au fost mândri de modelul ãsta când l-au vãzut în metal, de-aici şi
dimensiunile siglei.
Lateralul este la fel de agresiv, cu linii care pleacã de la
nivelul grilei, traverseazã farul şi nu se opresc decât la nivelul uşii
posterioare. Arcurile roţilor fac orice combinaţie mai micã de 17 ţoli sã parã
prea micã, deci modelul testat încãlţat chiar cu 17 inch aratã numai bine. Dacã
te deplasezi spre spatele maşinii, observi stâlpul C arcuit graţios, eleronul
integrat în hayon, stopurile cu un desen modern dar care aduce aminte de marca
cu care ai de a face; bara spate bombatã lasã impresia cã maşina e latã,
stabilã, plantatã la şosea, iar evacuarea dublã chiar te face sã crezi cã or fi
montat oamenii vreun propulsor de 300 de cai sub capotã.
Hai sã nu fim ipocriţi, maşina
aratã foarte bine! Dar în interesul obiectivitãţii, vã enumãr 3 detalii
estetice care m-au deranjat: locul în care s-ar gãsi în mod normal farurile de
ceaţã este luat de o simulare de grilã din plastic negru, oglinzile
retrovizoare par identice cu cele de pe vechia clasã E, iar din spate, dacã te
gãseşti intr-o maşinã la fel de joasã precum aceasta vei observa cã toba de
eşapament nu a fost ascunsã cu totul sub spoiler. Sunt convins cã toate aceste
elemente sunt detalii, dar sun detalii pe care nu le întâlnim la concurenţi.
Motor şi transmisie
Automobilul de test a fost un
A180 CDI 7G-DCT… adicã am avut la dispoziţie un motor turbo diesel de 1800
centimetrii cubi ce dezvoltã 105 cai putere şi un cuplu de 260Nm de la 1750 de
turaţii pe minut cuplat la o cutie automatã cu dublu ambreiaj cu 7 trepte. Acum
versiunea în limba românã: motorul este suficient de puternic încât sã simţi cã
te mişti în momentul în care ai nevoie, dar nu te va da pe spate (imi pare rau,
dar 116ed este mult mai efervescent). Ai însã avantajul consumului redus, noi
am obţinut în regim mixt valoarea de 5.5 litri la 100 de kilometri parcurşi.
Cuplul motor disponibil de la o
turaţie relativ mare pentru un diesel dimpreunã cu mica întârziere a cutiei în
momentul în care faci kick-down dau impresia de turbo-lag. Maşina nu pleacã
imediat ce apeşi acceleraţia, iar atunci când pleacã nu se mişcã foarte
convingãtor pânã nu ajungi pe la 2000 de ture. Nu e neapãrat un defect, dar te
obligã oarecum sã preiei controlul treptelor cu padelele de la volan de fiecare
datã când ai de fãcut o depãşire mai delicatã.
Cutia lãsatã în modul automat
indiferen de modul de condus selectat din computerul de bord (sport, eco,
comfort) va pleda mai repede pentru un condus relaxat. Da, poţi folosi padelele
de la volan, dar nu sunt nici pe departe la fel de responsive ca cele de pe
BMW, cele de pe Audi sunt pur şi simplu perfecte, nu existã comparaţie.
Evacuarea aia dublã de pe spate e
pusã acolo doar de dragul plãcerii vizuale, motorul nu face sunete care sã
pãtrundã în cabinã. Dacã tot am amintit rafinamentul, nici vibraţii nu sun
transmise şasiului de cãtre propulsor; singurul detaliu care trãdeazã calitatea
“diesel” a motorului este turometrul care se terminã la 6000 de ture cu o zonã
roşie de pe la 4500.
Manevrabilitate şi confort
Folclorul spune cã Mercedes-Benz
a inventat sistemul ESP pentru cã nu a vrut sã recunoascã faptul cã prima clasã
A se rãsturna dacã era bruscatã chiar şi la viteze mici. Actualul model este
atât de departe de acel comportament încât cea mai precisã descriere a
manevrabilitãţii pe care o pot face este cã am mers tot drumul cu sistemul ESP
oprit. Problema cu nemţii este cã nu prea au încredere în tine, aşa cã imediat
cum maşina simte cã tu ai curaj prea mare intervine chiar dacã nu ar avea voie;
chiar şi atunci când sistemul de control al tracţiunii e “off” nu e chiar “off”.
Dacã în schimb conduci sportiv, dar decent, maşina este echilibratã perfect, nu
subvireazã, nu supravireazã.
Chiar dacã sunt convins cã nu ar
avea nicio problemã în a ţine pasul cu concurenţii direcţi motorizaţi similar,
Volvo oferã o senzaţie mai artificialã, pe când verii teutoni bat Merc-ul la
senzaţia resimţitã în spatele volanului. Clasa A are o direcţie puţin vagã,
acceleraţia şi frâna trebuie învãţate, nu poţi merge din prima tare cu maşina
asta. Apoi, cutia îşi face treaba foarte bine, dar nu iese din tipar, nu poate
fi forţatã şi aici nu ma refer la tâmpenii de puştani, ci la situaţii reale în
care ai nevoie sã retrogradezi pentru a pune frânã de motor, dar cutia nu te va
lãsa dacã e de pãrere cã forjezi motorul inutil. O fi o proprietate utilã
anti-cretini, dar când mergi la vale cu a 3-a pe o suprafaţã umedã, frâna de
picior e la podea, iar în faţa ta se aşterne o curbã deosebit de periculoasã la
dreapta parcã ţi-ai dori sã te asculte dracului maşina, nu sã facã ce considerã
ea sãnãtos; dacã vreau treapta a-2a, ştiu eu mai bine decât un calculator cã
mi-e mai utilã a 2-a!
Acel comportament foarte bun pe
viraje şi controlul excelent au ca şi consecinţã suspensiile tari, prea tari
chiar şi pentru noi, nişte tineri entuziasmaţi de orice adunãturã de 3 viraje. Pe
bune, dacã ai ne-norocul de a sta la drum lung pe bancheta din spate vei nutri
sentimente de ordin penal faţã de şofer, iar el chiar nu are nicio vinã. Sfatul
nostru este sã staţi departe de cãsuţa cu “suspensie sport” şi sã selectaţi “suspensia
confort”, se potriveşte mult mai bine caracterului maşinii. Nu meritã însã
pedepsitã toatã experienţa prin blamarea suspensiilor. Da, este un defect care
te-ar putea determina sã alegi unul din concurenţi (V40 vine imediat în minte),
dar este singurul defect major al maşinii privitor la dinamicã şi confort.
Dotãri şi tehnologie
Trebuie sã mã leg în primul rând de aspectul interiorului
per total, care se apropie foarte tare de calitatea celor de la Audi, in
continuare liderul la acest capitol. Totuşi nu înţeleg unele decizii luate de
inginrii de la Mercedes: au eliberat consola centralã, aceasta este acum foarte
uşor de utilizat, cu multe buzunare, buzunãraşe şi controlul sistemului
multimedia. Perfect, dar mi-au mutat schimbãtorul în dreapta volanului, in
locul în care de obicei gãseşti controlu stergãtoarelor. Acum stergãtoarele,
semnalizatoarele, faza lungã şi pilotul automat se gãsesc toate pe partea stângã
pe douã manete foarte apropiate una de alta. Eu ofer o medalie celui care se
urcã prima datã în maşina asta şi fãrã sã studieze prblema reuşeşte sã spele
luneta. De ce naiba le-or fi înghesuit pe toate acolo nu înţeleg…
Apoi, desenul bordului şi al instrumentarului este
excepţional, nu încape îndoialã cã aratã de parcã ar fi luat direct de pe SLS,
dar au stricat totul cu tableta luatã de la China-shop lipitã parcã dupã ce
terminaserã munca, de parcã au uitat de acest ecran şi au gãsit repede o
soluţie. Dacã e sã fiu rãu, mi s-a pãrut şi cã sistemul de aer condiţionat
manual (ei il numesc pompos cu numele lor propriu, în esenţã e doar un aer
condiţionat) are un centru de comandã cam învechit. Dar astea sunt toate
defectele, în rest interiorul este perfect: eşti înconjurat de materiale de
calitate, fãrã muchii, fãrã plastice neplãcute la atingere, cu o ergonomie
aproape perfectã.
Ca şi dotãri, maşina de test a dispus de faruri bi-xenon,
senzori de luminã şi ploaie, pilot automat, radio-cd cu mp3 reader, cu conectivitate
bluetooth, precum şi AUX sau USB. Volanul multifuncţional a fost îmbrãcat în
piele, iar tapiţeria a fost un mix de textil şi piele foarte reuşit. Geamurile
au fost toate electrice, iar cele din spate precum şi luneta au fost fumurii.
Sistemul audio, deşi standard pe maşinã este mai mult decât suficient iar
scaunele faţã au dispus de încãlzire (nu cã ne-am fi dorit la temperaturile
astea de afarã, dar iarna sunt foarte utile). Chiar dacã nu abundã în dotãri,
nu îţi lipseşte nimic, iar tot ceea ce primeşti va funcţiona cu siguranţã
perfect şi dupã 20 de ani de folosire.
Concluzie şi preţ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu