Vã aducem aminte de testul cu Nissan Pathfinder. Nicky a muncit din greu, iar rezultatul este urmãtorul:
Se afișează postările cu eticheta Pathfinder. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pathfinder. Afișați toate postările
sâmbătă, 13 aprilie 2013
VIDEO Test drive - Nissan Pathfinder
Etichete:
Nissan,
Nissan Pathfinder,
Pathfinder,
test drive,
Video
joi, 21 martie 2013
Test drive - Nissan Pathfinder
Irinel la telefon: Bogdane, hai pânã jos, vreau sã îţi arãt ce “maşinã” avem la test sãptãmâna asta. Ia cu tine şi bocancii de munte, s-ar putea sã întâlnim noroi.
OK, îmi spun, ce poate fi atât de excitant pentru colegul meu? Pânã când am vãzut cu ce autobuz a venit Irinel. Avem un prim mastodont, 4X4 adevãrat, cu posibilitatea de a transporta 7 persoane. Avem un Nissan Pathfinder. Perfect, numele modelului este “descoperitorul de cãrãri”, deci vom face exact asta, îl vom îndrepta cãtre un câmp şi vom vedea unde exact se opreşte, dacã ne putem baza pe tehnologia lui pentru a ne regãsi drumul înapoi.
Sã începem totuşi cu prima impresie: Doamne cât de imensã este aceastã maşinã! Nu a ajutat parcarea ei lângã a noastrã maşinã de urmãrire (eterna Serie 1), lasã impresia cã nu trebuie sã te fereşti de ceilalţi participanţi la trafic, poţi pur şi simplu sã te urci peste ei. Nici culoarea nu ajutã la minimalizarea dimensiunilor, alb perlat, geamuri fumurii, seamãnã destul de mult cu SUV-urile pe care le vezi în videoclipurile hip-hop de peste ocean. Nu voi da cifre, voi spune doar cã este mai lung, mai lat şi mai înalt decât un Q7, singura maşinã pe care am întâlnit-o destul de des pe şosea marginal mai mare decât Nissan fiind Land Rover Discovery. Sincer, aratã extraordinar de bine, nu lasã impresia de cocalar de oraş pentru simplu motiv cã unghiurile de atac, de degajare şi garda la sol îţi permit sã urci majoritatea munţilor de la noi din ţarã. Nu e doar o încercare disperatã a unui meltean de a atrage atenţia, nu. Asta e o maşinã care te lasã sã înţelegi cã vrea şi poate în afara asfaltului, nu-i trebuie nici mãcar drum forestier dacã e sã fim sinceri.
Modelul testat de noi a fost vârful de gamã, LE V6 diesel. Cu alte cuvinte, este varianta în care nu prea mai ai ce opţiuni sã mai adaugi. Automobilul vine cu roţi de 18 ţoli cu cauciucuri cu o amprentã de 265mm care nu fac altceva decât sã amplifice şi mai mult masivitatea japonezului. De acord, mai fac şi alte treburi, dar voi reveni, deocamdatã trebuie sã mã mai exaltez o datã cu privire la spaţiul din interior. Aşa cum am spus, avem 7 locuri, dintre care 5 sunt mai mult sau mai puţin fotolii de sufragerie (ultimele 2 scaune ar putea fi puse lejer în spatele unui hatchback şi ai spune cã sunt confortabile). Versiunea testatã era dotatã cu tapiţerie din piele bej care împreunã cu trapa îţi dau sincer senzaţia unui living ceva mai mic. Toate butoanele, toate manetele sunt MARI, îţi permit utilizarea chiar şi cu mãnuşi, iar toate comenzile sunt simple şi ergonomic dispuse, fãrã 17 setãri pentru fiecare dintre cele 240 de funcţii ale automobilului. Nu, scaunele încãlzite sunt ori pornite, ori oprite, clima ori merge, ori nu (fie ea şi pe 3 zone cu control la alegere, la şofer sau la pasagerii din spate), chiar şi butoanele de pe volan sunt foarte simple. Apreciem! Nu ar trebui sã ai o diplomã de la Politehnicã pentru a putea conduce!
Dacã tot am ajuns la dotãri, ar fi indicat sã le şi înşir: de la faruri cu Xenon autoreglabile cu spãlãtor (extrem de util dacã dai de mult noroi), senzori de ploaie şi luminã, tapiţeria mai sus amintitã din piele, încãlzire în scaunele din faţã precum şi controlul electric al acestora, cu memorie pe partea şoferului, pilot automat, sistem de navigaţie plus sistem audio BOSE care include un subwoofer pretabil unui club din Mamaia, camerã pentru mersul cu spatele foarte utilã pentru cã şofezi un metrou, oglinzi electrice, încãlzite şi pliabile şi cu memorie, climã pe 3 zone cu guri de aerisire chiar şi pentru ultimul rând de scaune, trapã electricã pânã la toate sistemele de ajutor pentru condusul atât pe şosea cât şi în afara ei. Nu ai cum sã te plângi cã îţi lipseşte ceva, ţin sã reamintesc faptul cã toate aceste dotãri sunt foarte simplu de folosit, “la îndemânã”.
Am ajuns la partea în care trebuie sã vã povestesc cum se conduce… Pãi cum sã se conducã? Exact aşa cum aratã, ca un TIR. Trebuie sã te uiţi tot timpul în oglinzi ca nu cumva sã zgârii cei 4 metri de maşinã aflaţi în spatele şoferului, trebuie sã fii atent sã nu loveşti crengi de copaci, trebuie sã fii atent la participanţi la trafic cu Matiz care nu ştiu sã semnalizeze când fac manevre dubioase din senin pentru cã ştii cã rezultatul unei coliziuni este invariabil un dosar penal pentru tine. A nu se înţelege cã nu mi-a plãcut, ba din contrã. Pentru cã majoritatea şoferilor se simt intimidaţi, de obicei ai prioritate, indiferent ce manevre faci. Totuşi, pentru oraş, este un stres continuu ca nu cumva sã faci vreo prstie.
Dinamic vorbind, masa automobilului se simte peste tot mai puţin la acceleraţii unde ne uimeşte V6-le. Altfel, frânele sunt bune pentru cât de imensã este maşina, dar nu vã aşteptaţi la minuni; suspensiile sunt foarte confortabile peste tot, indiferent de teren, dar au ca şi consecinţã imediatã ruliul în viraje abordate mai vioi. Roţile se doresc un compromis între cele adaptate şoselelor şi cele desemnate pentru teren accidentat, de aici şi amprenta destul de mare a cauciucurilor. Datoritã dimensiunilor, coloana de direcţie are o particularitate mai rarã: raportul de demultiplicare al bracãrii roţilor este mai mare (?!?) Adicã pentru a întoarce roţile maxim dreapta de exemplu ai nevoie de 2 ture de volan, nu de 1 şi jumãtate ca la majoritatea maşinilor. Asta s-a vãzut imediat în parcãri sau pe serpentine unde am întors de volan de am ameţit. Partea bunã este cã acest tip de bracaj al roţilor îţi permite un control excepţional în afara şoselei unde câteva grade ale roţilor îndreptate aiurea pot face diferenţa dintre o masã luatã acasã şi o noapte petrecutã în munţi aşteptând un prieten cu troliu.
Pentru cã durerea trebuie sã se gãseascã la final, preţul pentru Pathfinder începe de la 38.190 Euro pentru modelul de bazã şi ajunge la 56.190 Euro pentru versiunea testatã. Poate pãrea mult dar sã privim concurenţa: ce alt vehicul 4X4 cu 7 locuri te poate duce de la Bucureşti pânã în peninsula Kamceatka în deplin confort, fãrã sã se împotmoleascã la primul şãnţuleţ cu apã? Eu nu ştiu decât douã, cel pe care l-am amintit şi mai sus, Land Rover Discovery care costã 60.000 Euro…. fãrã TVA. Şi ar mai fi Toyota Land Cruiser care oferã cam aceleaşi caracteristici la preţuri similare, cu excepţia motorului, Pathfinder având un avantaj de 41 de cai putere care la o astfel de masã se simt.
Concluzia noastrã este cã Nissan Pathfinder nu şi-a primit numele degeaba, iar în dotarea de top, chiar dacã nu se apropie de rafinamentul unui Q7 sau GL, nu te face de ruşine în faţa lor. Este un 4X4 care nu se fereşte de noroi, iar atunci când ajunge în off-road este greu de împotmolit. De aici, japonezul priveşte deasupra nemţilor.
Etichete:
Nissan,
Nissan Pathfinder,
Pathfinder,
test drive
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










