M-am tot gândit cum sã încep testul ãsta pentru cã nu prea
ai cum sã te entuziasmezi cu privire la o maşinã gânditã iniţial ca o
mini-furgonetã, transformatã mai apoi pentru a putea cãra şi persoane. Vã voi
spune exact motivul pentru care noi am luat Dacia Dokker la test: am plecat la
un congres medical la Cluj impreunã cu câţiva colegi şi am avut nevoie de o
maşinã care sã poatã transporta 5 persoane şi bagajele pentru vreo 8 pe o
distanţã de peste 1000 de kilometri fãrã ca buzunarul nostru sã sufere la
final, sau sã ne dãm jos din maşinã ca dupã o zi de muncã în minã. Nu au
existat sentimente sau dorinţe ascusne, ci un caracter practic pe care maşina
l-a promis, iar dupã o sãptãmânã de test noi ne-am fi dorit sã nu o mai dãm
înapoi. Asta avem noi de spus despre noul Dokker:
Design:
Eu nu am gãsit pânã acum vreo maşinã din clasa din care face
parte cãrãuşul Dacia care sã arate bine, iar Dokkerul nu face excepţie. Dacã
restul gamei are o identitate proprie, pot fi recunoscute imediat pe stradã, în
cazul de faţã, cu excepţia feţei automobilului care seamãnã leit cu Lodgy,
restul maşinii ar putea aparţine foarte bine unui Renault Kangoo sau
Mercedes-Benz Citan (maşini surori ale subiectului nostru, revin mai jos).
Am
înteles, clasa asta nu are nevoie de frumuseţe ci de robusteţe şi polivalenţa,
dar dupã ce nimereşti unghiul din care sã priveşti (lateral spate), îţi vei da
seama cã Dacia nu a putut sã se abţinã de la umorul pe care l-am remarcat şi la
Sandero sau Logan. Din cauza înãlţimii destul de mari şi a roţilor
mititele de 15 ţoli, maşina seamãnã foarte foarte bine cu un coş de
hypermarket. Dupã ce ne-am oprit din râs catastrofal, ne-am dat seama cã exact aşa
se şi conduce, are exact aceleaşi trãsãturi de caracter. Niki a profitat de
asociere, iar pozele vã spun restul poveştii despre design.
Motor şi transmisie
Nicio surprizã aici, am avut de pedepsit acelaşi propulsor
1.5 turbo diesel în varianta de 90 de cai cuplat la aceeaşi cutie manuala în 5
trepte regãsite pe întreaga gamã de modele de la Pitesti. Surprizele vin de la
Renault, care mai nou foloseşte aceleaşi combinaţii pe mai toate modelele
franţuzeşti, iar cireaşa de pe tort vine de la Mercedes-Benz care are în marele
hangar de motoare şi acest 1.5 dci in variantele de 75 şi 90 de cai pentru
Citan respectiv 107 cai pentru Clasa A. Vreau sã aud acum acei cârcotaşi care
susţin cã motoarele Dacia nu sunt bune.
Ca şi exploatare, ne-a plãcut
foarte mult consumul înregistrat pe durata cãlãtoriei: Bucureşti- Cluj şi retur
plus câteva drumuri în Cluj care au totalizat vreo 1100 de kilometri ne-au
arãtat un consum mediu de (stai jos?) 4.2 litri la suta de kilometri. Este
adevãrat cã la drum întins nu am forţat maşina, dar la fel de adevãrat este cã
am fost 5 persoane plus un portbagaj plin. Cele 2 zile pe care le-am petrecut
în Bucureşti şi în care maşina a fost chinuitã rãu ne-au arãtat consumul de 6.5
litri la sutã. Oricum o dai, oricum o întorci, nu ai cum sã ignori cât de
economic s-a mişcat Dokker-ul.
Maşina poate rula la viteze de
autostradã fãrã probleme, la 139 km/h consumul instantaneu ne zicea cã se
evaporã în jur de 8 litri la sutã. Cuplul maxim este livrat jos în ture ceea ce
înseamnã cã nu trebuie sã schimbi vitezele foarte des, iar depãşirile nu sunt o
problemã atâta timp cât rãmâi realist. Cutia este etajatã lung, dar datoritã
cuplului mai sus menţionat, poţi rula în oraş chiar şi cu treapta a 4-a.
Ca şi curiozitate, o remarcã pe
care o fãceam la Sandero Stepway legatã de propulsor, se aude turbina într-un
mod plãcut. Nu ştiu dacã a fost intenţie sau nu, dar inginerii ţi-au oferit un
mic deliciu auditiv dintr-o maşinã fãrã niciun fel de veleitãţi sportive.
Manevrabilitate şi “dinamicã”
Spuneam mai sus cã seamãnã şi se
conduce exact ca un coş de cumpãrãturi iar prin asta nu am vrut sã jignesc cu
nimic, ba din contrã: Dokker-ul va fi cumpãrat în principal de persoane care au
nvoie sã care lucruri mari, grele, voluminoase din A în B. Este exact acelaşi
motiv pentru care dai 50 de bani la intrarea în hypermarketuri. De obicei îţi
faci treaba, cumperi ce ai de cumpãrat, te freci de colo colo, loveşti un raft,
te sprijini pe el, tragi stânga şi dreapta destul de tare când în sfârşit l-ai
umplut şi la final, când vezi factura la casã te întrebi unde naiba au încãput
atâtea lucruri. Totuşi, din când în când, te uiţi atent sã nu te vadã nimeni,
alergi puţin şi te dai cu coşul printre rafturi (dacã nu aţi fãcut asta mãcar o
datã sunteţi ipocriţi, mai gândiţi-vã o datã şi recunoaşteţi).
Nu am gãsit o analogie mai bunã
pentru acest model Dacia: îţi faci treaba cu el , oricare ar fi ea, o poţi
parca pe oriunde, va cãra fãrã sã se plângã peste 800 de litri în portbagaj iar
tu te vei gândi cã nu ai suficiente lucruri în casã care sã umple acest spaţiu;
odatã încãrcat trebuie sã şofezi atent, sã îi dai timp sã se aşeze pe şosea, sã
nu-l bruschezi şi vei ajunge cu bine la destinaţie. Dar când te gãseşti pe
Dealul Feleacu şi ai serpentine în faţã, te uiţi în jur sã nu cumva sã te
observe cineva şi te dai! Maşina subvireazã la limitã, limitã atinsã destul de
repede datoritã cauciucurilor cu amprenta 185mm, dar indiferent, te poţi baza
pe direcţie, te poţi baza pe şasiu cã te vor scoate zâmbind de pe acel traseu.
Hai sã o zic şi altfel: nu e nevoie sã încalci limite de vitezã pentru a
conduce “sportiv” şi hazliu într-un Dokker.
Oraşul îţi va arãta cã
suspensiile au fost montate pentru România şi drumurile ei: nu se simte mai
nimic, totul este absorbit. Volanul face 3 ture complete foarte uşor, iar
ambreiajul este acelaşi pufos cu care ne-a obijnuit Dacia. Per total, nu te
stresezi la volanul autohtonului.
Dotãri şi confort
Maşina de test a fost zãmislitã
în nivelul de echipare Laureate, varianta de top a producãtorului. Dacã ne
uitãm la exterior avem aşa: lumini de zi şi faruri de ceaţã, 2 uşi culisante
stânga-dreapta care îţi oferã un acces facil la cele 3 locuri, bare pe plafon
în cazul în care 800 de litri nu îţi sunt suficienţi, 2 uşi dispuse asimetric
la nivelul portbagajului, cea mare dispunând de stergãtor şi degivrare, ambele
uşi putându-se deschide la 180 de grade.
La interior ne întâlnim cu
acelaşi instrumentar şi în mare parte acelaşi desen cu excepţia buzunarelor
multiple din partea superioarã a bordului. Automobilul dispune de un mod ECO şi
sistem electronic de stabilitate (ESP) ce cuprinde toate celelalte acronime
care te vor salva periodic (ABS, AFU, ASR etc), senzori de parcare spate, aer
condiţionat, radio-CD cu MP3, conexiune Bluetooth, AUX şi USB, geamuri
electrice faţã (cu comanda pe uşã, pentru rãutãcioşi) limitator de vitezã şi
cotierã centralã. Scaunele sunt confortabile iar bancheta din spate chiar poate
acomoda 3 persoane fãrã probleme iar podeaua oferã ,de asemenea loc pentru
picioare pentru toatã lumea.
Porbagajul are un volum de peste
800 de litri pânã la linia geamurilor, iar cu bacheta spate rabatatã ajunge sã
depãşeascã 3000 de litri (3 metri cubi). Dacã ai cumva nevoie de încã vreo 100
de litri, îi gãseşti la nivelul raftului de deasupra parbrizului.
Avem şi câteva plângeri: în
continuare volanul nu se poate regla în adâncime, ci doar pe înãlţime;
Dokker-ul dispune de reglarea înãlţimii centurilor de siguranţã pentru locurile
faţã, dar reglajele nu au fost cosmetizate deloc, sunt expuse şinele sau
şuruburile; nu existã niciun suport
pentru pasageri, vreun mâner de care sã te ţii în virajele mai viguroase, iar
în afarã de plasticele fine de pe bord, peste tot avem doar plastice tari,
rugoase. Pe de altã parte, poţi lãsa 3 copii preşcolari în aceastã maşinã mai
multe ore fãrã ca ei sã poatã strica ceva.
Concluzie şi preţ
Iniţial nu ştiam cui se adreseazã
Dokker-ul mai exact. Mi-am imaginat cã doar dacã apelativul cu care te strigã
lumea este “ ‘NEA” iar tu te ocupi de una din multiplele sarcini ale unui
constructor ai avea nevoie de un astfel de model. Dupã acest test mi-am dat
seama cã existã mai multe categorii care s-ar bucura şi ar profita de pe urma
Daciei. Este maşina idealã de taxi, poţi lua de la aeroport 5 persoane care au
locuit 20 de ani în state şi tot vei avea loc în portbagaj pentru toate bagajele
lor; este idealã pentru cei care au bãtrâni sau persoane cu dizabilitãţi în
grija, sau sunt ei înşişi îngrãdiţi de condiţia fizicã: uşile mari din faţã şi
uşile culisante din spate oferã facilitatea pe care nu o vei gãsi pe multe alte
modele; e idealã pentru cei cu multe animale de casã, câini mari şi bãloşi,
pentru cã Dokkerul are o tavã de cauciuc pentru masivul portbagaj în care poţi
cãra cred şi vite… Maşina ar fi apreciatã şi de cei care au o firmã de curierat
sau de cei care fac distribuţie pentru cã nu trebuie sã renunţe la
posibilitatea de a cãra 5 persoane. Pe scurt, toţi cei care nu pot avea douã
maşini, una de serviciu şi una de muncã pot profita de pe urma acestui model.
OK, dar vine întrebarea: de ce sã
nu cumpãr un model similar din partea concurenţei, un model aflat la a 2-a sau
a 3-a generaţie, dovedit a fi foarte bun? Foarte simplu: preţul Dokker-ului
pornşte de la 9000 de euro cu TVA şi sare puţin peste 15000 de euro în varianta
cea mai dotatã (maşina de test costând 14450 de euro) în timp ce concurenţa
porneşte de la 12000-13000 şi ajunge la peste 20000 de euro. Kangoo şi Citan
sunt ambele cu câteva mii mai scumpe, neamţul ajungâd chiar la 25000 de euro.
Cu banii pe care i-ai da pe unul dintre concurenţi cu aceleaşi dotãri, ţi-ai putea
cumpãra un Dokker în cea mai slabã dotare plus un Logan. Deci?
Dacia face cu acest model exact
acelaşi lucru pe care l-a fãcut cu restul gamei: loveşte sistematic în
producãtorii strãini. Pe timp de crizã, cine credeţi cã a susţinut pe cine,
Renault pe Dacia sau viceversa? Indiciu: Dacia a fãcut profit în timp ce alte
companii auto au închis fabrici peste tot în lume.
